Full moon

Luna plina. Gradina era un loc mirific, cand esti destul de atent sa-i observi detaliile. Era impanzita de statui. O nimfa cu o fata nesigura, isi strecura degetele in apa rece a lacului, statuia aceasta m-a atras cel mai mult. MI-as dori s por intr-o zi, realiza asta ceva, vise, dupa cum sunt eu, si cum port, doar vise.

Un trandafir alb imaculat impreunat cu acea tenta verzuie de albastru,faceau o combinatie perfecta.Isi misca picioarele catre el,prefera sa nu zmulga o faptura atat de minunata.Doar il sorbea din priviri.

Bancile erau din piatra, reci, potrivite pentru starea de spirit. Ma asez pe una, delectandu-ma cu mirosul imbietor al florilor

Oarecum mireasma placuta a florii,chiar si de la acea indepartare groaznica era mirifica,divina,perfecta.
Se aseza pe o banca,inca cu privirile catre trandafir.

Afara tuna. S-a dus si seara, asta. Urma un fulger, care-i cam baga frica-n oase. Trebuia sa plece, dar paote facea un bine o plaoie torentiala

Se indrepta spre un trandafir albastru si il rupse.Se aseza pe o banca si incepu sa-i rupa petalele una cate una.

Statea pe iarba privind in gol. Mintea ii era departe, prea departe. Nu observa cand Aime se aseza pe banca din spatele lui.

Termina de rupt petalele si isi indrepta privirea spre cer.Va ploua.Incepu sa fredoneze un cantec.

Simti cum o petala albastra cazu pe mana lui alba. O ridica in aer.
-Acum exista si ploi de petale de trandafiri? Zise el oarecum uimit.

Mai rupse cativa trandafiri rupandu-le si lor petalele fredonanad melodia in continuare.

Cand se vazu acoperit de flori, se ridica zicand tare:
-Ce dracu se intampla?

Tresarii cand il auzi.Isi ridica privirea.
-Scuze!Nu te-am vazut!

Incepu sa rada, trantindu-se la loc pe iarba in fata fetei.
-Scuze, spuse printre rasete.

-De ce iti ceri scuze?Eu sunt cea care te-a imbract in petale albastre de trandafir!zic eu lund o petala din parul lui.

-Credeam ca te-am speriat, daia mi-am cerut scuze, explica.

-Nu,putin dar nu-i nimic!zic eu zambind.

-Atunci ma bucur. Se intinse pe iarba,privind din nou cerul instelat.

Isi ridica privirea spre cer,o picatura de apa lovind-o in fata.Dupa aceea mai multe navalira pe pamant.

Da, se auzeau voci, poate eram nebuna, clar ca niciodata, dar clar, prieteni nu pera vaeam, cunostinte daca le poti spune asa.

Lelouch statea deasupra ei, varsand picaturi de apa perte ea.

Picaturile de plaoie imi biciuiau fata.Mi-am indreptat privirea spre brunet.

Ploaia se intetea, era enervant intr-un fel. Dintr-o seara placuta, acum tuna si fulgera, frumos. E seara perfecta mult imaginata

Se aseza pe jos,zambind.

Se aseza si ea langa el.
-Imi place cand ploua!zic eu.

-Mda, ai dreptate, spune cascand.